Se apropie ziua lui Matei. Și a mea, dar desigur, entuziasmul e invers proporțional cu vârsta :)))
Matei își dorește o mașină. Mașina lui Papuci, care e de fapt un food truck. Iar Papuci e de fapt un personaj din Playmobil-Filmul. Nu îl cheamă Papuci, dar așa îi spune Matei.
Ca să nu fac povestirea prea lungă, își dorește mașina asta, printre altele. I-am spus că o vom lua de ziua lui, mai ales că este în curând.
Și de atunci, în fiecare în zi ne întreabă dacă este ziua lui. 😌
Eu îi reamintesc că încă nu, mai este o lună până atunci. Matei încearcă să mă convingă că este azi, dar sigur nu mai știu eu bine. Dacă fac vreo încurcătură și trece ziua lui, fără ca eu să mă prind?
-Crede-mă Matei, chiar știu în ce zi te-ai născut. Am fost acolo, zău așa.
-Daaaaaa? Mă întreabă mirat, cu ochi mari.
-Da. Știu foarte bine pentru că te-am copt la mine în burtică. Iar când te-ai hotărât să ne vedem în sfârșit, un doctor ne-a ajutat să ne întâlnim.
-Și am fost mic în burtică?
-Da, la început cât un bob de mazăre. Mai apoi, cât un bebeluș :)
-Așa de mic? Îmi arată un spațiu de un centimetru între degete.
-Da, așa de mic.
Nu m-a întrebat încă cum a ajuns în burtică, nu are curiozitatea asta. Și nici eu nu plusez, dacă nu e cazul.
Cert este că de la această discuție, toată istoria petrecută mai devreme de nașterea lui, s-a întâmplat când a fost el mic, așa, de un centimetru.
Chiar și atunci când mami și tati erau mici, el tot la fel de mic era.
-Filmul ăta e vechi? Vrea Matei să știe.
-Da, e de acum 70 de ani.
-A, da, e vechi. Eu eram mic atunci. Uite așa...
